Mănăstirea Slănic Moldova
Hram: Ştefan cel Mare şi Sfânt

În anul 1999 localitatea Slănic Moldova a apărut în ghidul mănăstirilor din Moldova prin ridicarea pe Muntele Bolovanu a unui nou aşezământ monahal, Mănăstirea Ştefan cel Mare şi Sfânt. Lucrările de ridicarea a noului locaş de cult au început din iniţiativa unui credincios originar din Borzeştiul lui Ştefan cel Mare, stabilit dincolo de ocean, în America, pe nume Vasile Gavrilă. Reîntors pe tărâmurile natale, acesta şi-a dorit să ctitorească o mănăstire pe Valea Slănicului. Astfel, după ce s-a achiziţionat o parcelă de pământ, în anul 1999 au început lucrările de ridicare a noii mănăstiri. În anul următor s-a strâns şi o mică obşte călugărească sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Stareţ Protosinghel Daniel Leonte. Noua mănăstire a atras credincioşi de pretutindeni, veniţi în acest colţ de lume (Mănăstirea se află la 8 km în munte faţă de şoseaua naţională) pentru a afla liniştea sufletească, şi pentru a aduce din puţinul lor lui Dumnezeu.
În anul 2003 s-a început zidirea bisericii mari care în anul 2006, pe 2 iulie de ziua Sfântului Ştefan cel Mare, a fost sfinţită. Mai mult de jumătate din construcţii au fost făcute din averea acestui creştin, dar alături de el, multe lucrări s-au efectuat şi cu ajutorul creştinilor din parohiile învecinate. După moartea soţiei sale, în anul 2003, ctitorul Vasile, s-a hotărât să se călugărească primind numele de Veniamin. Pe 4 martie 2006 a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat alături de soţia sa în biserica mare, ca şi ctitori care s-au jertfit pentru zidirea acestei Mănăstiri.
Hramul principal al Mănăstirii este pe data de 2 iulie, ziua Sfântului Ştefan cel Mare şi Sfânt iar din 2007, pentru biserica de iarnă s-a schimbat hramul de la Schimbarea la faţă la Buna Vestire pe 25 martie, luând-o ocrotitoare şi pe Maica Domnului.

Ierod. Sebastian Vasiliu