Pr. Constantin Alupei - paroh -

Pr. Iulian Carausu

Pr. Sebastian Albu

Pr. Justinian Alupei

Prezentarea Complexului muzeal Borzeşti
Biserica

Lunca Trotuşului, pămât mănos, la fel ca şi cea a Caşinului, aparţineau Voievodului Bogdan al- II-lea.
Fiul său, Ştefan cel Mare şi Sfânt, se naşte la Borzeşti şi ridică aici o biserică pentru a consemna acest fapt. Poziţionată pe partea dreaptă a râului Trotuş, la 4 km de Municipiul Oneşti şi în apropierea şoselei Oneşti – Adjud, ea străjuieşte împrejurimile, fiind ridicată pe o înălţime „tăpşanul Borzeştilor”.
În perioada naşterii Voievodului la Borzeşti existau curţi boiereşti făcute din materiale perisabile care s-au deteriorat de-a lungul secolelor. Cert este faptul că în zona Văii Trotuşului, Bogdan al- II-lea moştenise pământurile de la Borzeşti cu herghelii, la Jăvreni erau podgorii, Buciumi cu livezi şi Răcăuţi cu stupi de albine.
În copilăria lui Ştefan, la Borzeşti, s-a întâmplat un episod trist, care l-a marcat pe viitorul Voievod al Moldovei şi care l-a determinat să ridice Biserica din Borzeşti. Pe când copilul Ştefan se juca împreună cu copiii răzeşi, la umbra unui stejar secular, (trei - patru bărbaţi îi cuprindeau tulpina), de-a tătarii şi moldovenii, împărţiţi în două cete, s-au luptat până când: „ ceata moldoveană în frunte cu Ştefăniţă, l-a prins pe hanul tătar” adică pe Gherghiţă (Mitruţ) prietenul lui Ştefăniţă.
Cu chiote şi veselie, copii îl ridică în stejar (ca şi cum l-ar fi spânzurat pe hanul tătar pentru faptele făcute când călcau hotarele Moldovei) pe Gheorghiţă. Bucuria copiilor este scurtă deoarece acesta zăreşte venind călări tătarii adevăraţi înarmaţi cu săbii, arcuri cu săgeţi otrăvite, steaguri de luptă, iar Gheorghiţă striga îngrozit „Daţi-mă jos vin tătarii !”.
Copii de frică fug, iar tătarii poposesc la umbra stejarului. Văzându-l îl ucid trăgând cu săgeţi în inima copilului (hanul Menghi Gherai). Copii se întorc şi văd fapta îngrozitoare, iar Ştefăniţă jură că atunci când va fi mare va face dreptate. Peste 30 de ani Ştefan Voievod îl prinde la Nistru pe fiul Hanului Tătar şi-l judecă la Borzeşti, pedepsindu-l cu aceeaşi moarte apoi porunceşte să taie ştejarul şi ridică aici o biserică cu masa altarului pe locul fostului stejar, locul martiriului lui Gheorghiţă. La intrare în partea dreaptă se află pisania originală ( sculptată în piatră cu litere slavone) care ne spune: ”Io Ştefan Voievod din mila Domnului, domn al Ţării Moldove şi cu preaiubitul meu fiu Alexandru, zidit-au acest hram aici în Borzeşti, pe Trotuş cu hramul Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, întru ruga noastră şi spre pomenirea sfânt răposaţilor şi srămoşilor noştri care a început a se zidi în anul 7001(1493) iulie 9 şi s-a săvârşit în anul 7002 ( 1494) iar al domniei al 38-lea an curgătoriu luna noiembrie 12 ”.
Biserica are o clopotniţă din lemn de stejar în stil maramureşan acoperită cu şindrilă (1952).
Tot atunci s-a săpat sub masa altarului şi s-au găsit resturi din trunchiul stejarului (s-a datat ca fiind din secolul XV).
Ahitectura bisericii a fost descrisă cu mult profesionalism de mulţi specialişti care au spus următoarele: are formă de navă, stil moldovenesc, zidurile sunt din piatră de râu (Trotuş), groase de 1,5 m armate la exterior cu ocniţe din cărămidă mari şi mici cu o friză de butoni zmălţaţi ( ceramică) în două culori.
Ancadramentele uşilor şi ferestrelor au fost sculptate de meşteri saşi în stil gotic (arcuri frânte, baghete în formă de cruce, flori). Bolţile, patru la număr, sunt de inspiraţie bizantină, micşorate pe arcuri moldoveneşti. Catapeteasma este de zid pictată în frescă de monahul Nifon Zugravul (1775). Tot el a realizat în pronaos o icoană a Mântuitorului în frescă. În pronaos există mormântul Irinei Rusetiva, soţia vornicului Manolache Ruselt, făcut din marmură albă cu inscripţie slavonă (+1716). Biserica a fost înzestrată cu odoare de preţ pentru săvârşirea sfintelor slujbe, cărţi manuscrise, dar în timp au fost prădate sau au dispărut în incendii. În 1495 voievodul a donat un frumos Tetraevanghel împodobit cu titluri din aur dar acum se află în Mănăstirea Zografu din muntele Athos zidită cu sprijinul Voievoului Stefan cel Mare şi Sfânt.
Se cunosc de-a lungul timpului mai multe lucrări de restaurare după cutremure sau incendii (1904- 1905), 1952, (1938- 1939), (1951-1952). Mai puternic se restaurează în 1992-1994 când se repară fisurile făcute de curemure şi se acoperă cu tablă de cupru. Între anii 2003- 2005 se pictează interiorul bisericii în tehnica fresco, în stil bizantin, de către maestrul Grigore Popescu Muşcal şi o echipă de tineri restauratori restaurează catapeteasma. Astfel biserica este împodobită cu o impresionantă pictură monumentală care aduce imagini legate şi de viaţa şi domnia Voievodului şi un plus de frumuseţe şi măreţie.
Urmează pe 11 octombrie 2008 să se resfinţească lucrările făcute în ultimii ani.

| Exterior | Pictura 1 | Pictura 2 | Muzeu 1 | Muzeu 2 |